Orice demers de evaluare stă sub umbrela definiţiei din dicţionar: “acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire” ( DEX 2009). Accentul l-aş pune întotdeauna pe preţuire. Şi atunci când în urma unei calamităţi evaluăm pagubele, preţuim ce a rezistat şi folosim acel „ceva” ca piatră de temelie pentru a construi/reconstrui ceva mai bun şi mai frumos. Cu atât mai mult, când vorbim despre copiii noştri, ocrotiţi de dragoste imensă, preţuirea capătă valoare şi mai mare.
Dezvoltarea copilului pe diverse arii şi în diferite etape ale vieţii este larg descrisă în literatura de specialitate. Fiecare copil are însă ritmul său de dezvoltare, ritm care înscrie dezvoltarea acestuia în „normalitate”. Normalitatea însăşi este anevoios de definit, dar cu toate acestea ea are anumite caracteristici. Cunoaşterea caracteristicilor de normalitate în dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor este foarte importantă pentru a organiza şi dirija întreg procesul de dezvoltare psihică a copilului.
Copiii se remarcă deseori prin comportamentul lor. Comportamentul motor, comportamentul cognitiv, comportamentul verbal, comportamentul social-afectiv, iată 4 domenii relevante pentru dezvoltarea neuropsihică a copilului şi necesar a fi evaluate.
La debutul procesului instructiv-educativ, la începutul unui nou an şcolar, este recomandat a se realiza evaluarea copiilor (axându-ne pe unele particularităţi ale copilului care vizează: nivel de funcţionare motorie, cognitivă şi de autoservire, nivelul dezvoltării comunicării, atenţie şi concentrare, apetit, somn, probleme sfincteriene, nivelul activităţii, comportament, obiceiuri, reacţia la frustrare, afectivitate, capacitate de relaţionare), pentru a ne adapta întregul demers de educare şi formare al micuţilor, la potenţialul lor.
Numai prin evaluare se pot depista la timp eventualele rămâneri în urmă ale dezvoltării psihice sau unele devieri comportamentale. Printr-un proces educativ şi terapeutic corect derulat se poate asigura remedierea acestora înainte de începerea şcolii.
Situaţii particulare când este necesară contactarea psihologului:
- copilul nu vrea să interacţioneze cu alţi copii
- copilul devine violent în prezenţa altor copii
- copilul visează urât şi visele se repetă
- copilul nu poate să doarmă
- copilul evită situaţiile sociale şi evită copiii
- ticurile ( semn că din punct de vedere emoţional ceva nu este în regulă)
- când îl doare capul, burta, sau acuză stări de greaţă doar cînd merge de exemplu la grădiniţă dar dacă părintele îi spune să stea acasă copilului îi trec simptomele
Nu ezitaţi să contactaţi psihologul, şi mai ales, aveţi încredere în copiii dumneavoastră.
Mihaela Zaharia,
psihopedagog, psiholog clinician specialist
